Mihai Șora, înmormântat cu onoruri militare pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu

Scriitorul și filosoful Mihai Șora a fost înmormântat, marți, cu onoruri militare, pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. Șora va odihni între parcela scriitorilor și parcela Academiei Române, notează news.ro. 

"Vai de capul meu! Dezastru!'' Codul roșu de inundații a făcut prăpăd în Timiș. Puhoaiele au săpat printre case, apa a trecut de geam 

Mihai Șora a murit sâmbătă, la vârsta de 106 ani. O slujbă religioasă a avut loc la Biserica Albă din București.   "Iubitule (...) Te vor aduce mâine seară, la ora 21, în Biserica Albă - "Biserica inimii mele", cum obișnuiești să spui, și te vor așeza acolo. Iar Biserica inimii tale va rămâne deschisă peste noapte, pentru ca oamenii care te prețuiesc și vor să-ți fie aproape să poată veni lângă tine. A doua zi, marți, la ora 13, va fi slujba înmormântării tale, cu părinții Mihail, Florian și Silviu, oameni plini de har, pe care-i iubești. Și cu tinerii din cor, fermecătorul cor al Bisericii Albe, despre care ai povestit de atâtea ori...", a scris duminică seară, pe pagina de Facebook a filosofului, soția acestuia. 

În 1990 a fost timp de șase luni ministru al Educației, demisionând în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990 

Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române, a spus la slujbă: "Academia Română a primit cu profundă întristare vestea despre trecerea la cele veșnice a filosofului și eseistului Mihai Șora, membru de onoare al Academiei Române, una dintre cele mai distincte și originale voci în filosofia română contemporană". Scriitorul Tudorel Urian a afirmat: "Mihai Șora este un om fericit. Mă uit în această sală și văd o grămadă de oameni pe care i-am cunoscut împreună cu el din toate sferele societății și vieții culturale. Mihai Șora este în inimile tuturor". 

Fiul scriitorului, Tom Șora, venit din Germania la comemorarea tatălui său, a ținut să spună câteva cuvinte. "Am aflat de moartea tatălui meu cu totul întâmplător. O cunoștință a surorii mele a citit pe Facebook că a murit tatăl meu, Sora mea, seara, mi-a spus că a murit tatăl nostru. Deci, nu am fost înștiințat că a murit. Relația noastră, a familiei noastre cu tatăl nostru, a fost sistematic împiedicată în ultimii zece ani. Nu am putut lua legătura cu el nici telefonic, nici prin email, eram cenzurat. Acum trei ani am venit neanunțat, spontan, la demonstrațiile din Piața Victoriei. Și în Piață am vorbit cu tatăl meu și, printr-o minune am reușit să ne întâlnim de două ori într-un local, nu acasă, și a fost cred că destul de bine. Am sperat că relația se va normaliza", a afirmat acesta. 

Printre cei care au fost prezenți la slujba de înmormântare s-au aflat: Ana Blandiana, Mircea Dumitru, vicepreședintele Academiei Române, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, Theodor Paleologu, Mona Muscă, primarul Timișoarei Dominic Fritz, deputatul Iulian Bulai, Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, Sergiu Nistor, consilier prezidențial. 

Primăria Municipiului București prin Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane București a atribuit un loc de înhumare în Cimitirul Bellu pentru filosoful și eseistul român Mihai Șora. Locul este situat între parcela scriitorilor și parcela Academiei Române. 

Filosoful și eseistul Mihai Șora, membru de onoare al Academiei Române, a fost una dintre cele mai distincte voci din filosofia contemporană românească și un membru marcant al societății civile românești din ultimii 30 de ani. 

Licențiat în filosofie la Universitatea din București, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Tudor Vianu, Nicolae Bagdasar și Mircea Vulcănescu și pe tânărul asistent Mircea Eliade, Mihai Șora a obținut o bursă doctorală din partea Institutului Francez în 1939. În Franța și-a elaborat teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, iar în perioada 1945-1948 a fost cercetător la „Centre national de la recherche scientifique“ din Paris. În 1947 publică, tot la Paris, Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique, studiu apreciat de critica de specialitate franceză. 

Revenit în țară să-și viziteze părinții în 1948, îi este refuzat de către regimul comunist dreptul de a se întoarce în Franța. Începând cu acest an, Mihai Șora nu a publicat nimic timp de 20 de ani. A fost referent de specialitate în Ministerul de Externe, 1948-1951, și șef de secție la Editura pentru Limbi Străine. Însă numele său va rămâne definitiv legat de seria „Biblioteca pentru toți“, pe care a inițiat-o, în calitate de redactor-șef, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Seria a constituit în acea vreme unul dintre proiectele culturale esențiale, care a permis difuzarea pe scară largă a reperelor culturii universale. Ca urmare a publicării Antologiei poeziei interbelice, alcătuită din opere ale poeților interziși, foști deținuți politici sau emigranți, este îndepărtat din funcție în 1969 și detașat, ca simplu redactor, la Editura Enciclopedică. Între anii 1970-1977 a fost angajat în Ministerul Educației și Învățământului, la Direcția Bibliotecilor. 

În 1990 a fost timp de șase luni ministru al educației, demisionând în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990. Începând cu acest an s-a implicat activ în reconstrucția societății civile, ca membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice. A militat permanent contra extremismului și a participat la numeroase demonstrații ale societății civile, stabilind un intens dialog cu tinerele generații pentru a le forma sensibilitatea în percepția „civismului și democrației“. 

Gânditorul Mihai Șora a readus în filosofia românească tehnica dialogului, a „dialogului interior“, aflat atât pe linia filosofiei originare, grecești, cât și pe aceea a „exercițiilor spirituale“ din tradiția culturală europeană medievală și modernă. A fost apropiat de filosofia lui Pascal încă din perioada studiilor doctorale, ceea ce explică formula antropologică a gândurilor sale. În privința concepției asupra timpului – temă excepțională în filosofia sa, expusă mai cu seamă în lucrarea Clipa și timpul, publicată în 1995 –, filosoful este mai aproape de înțelesul kairotic al timpului, dar și de o conceptualizare, susținută de experiență, a unui „timp existențial“ apropiat de înțelesul timpului din teologia lui Augustin și de cel din fenomenologia lui Husserl. 

Pentru întreaga sa activitate culturală și civică a fost recompensat cu decorația regală „Nihil Sine Deo“ (2011), Ordinul național „Steaua României“ în grad de Cavaler (2016), iar în anul 2018 a primit Premiul Cetățeanului European și titlul de cetățean de onoare al municipiului București. 

Sursa: Mediafax