Neglijența cu care, domnule Bolojan, ați privit o țară întreagă așteptând un răspuns, o soluție, o urmă măcar de responsabilitate, iar dumneavoastră ați oferit tăcere. Cine credeți că sunteți, să ne priviți de sus în timp ce Dunărea seacă, iar dumneavoastră nu mișcați un deget?
Am scris un editorial pamflet acum câteva zile. L-am scris dur, l-am scris ca să doară, pentru că uneori adevărul trebuie spus fără mănuși. Unii l-au înțeles, alții nu. Dar mi-am atins scopul: toată țara vorbește despre el. Am adus candele în studio, da, candele, pentru că suntem în 2026, iar marea strategie a statului român pentru criza Dunării este să scufundăm patru barje ca să ridicăm nivelul apei. Felicitări, domnule Bolojan! Ce inginerie de secol XXI! Poate propuneți și rugăciuni pentru ploaie, dacă tot ne-am întors la soluții medievale.
Și nu este singura „strălucire” administrativă. Ca să doborâm drone ieftine, ridicăm avioane de luptă și tragem rachete de sute de mii de dolari pe zi. O guvernare de lux, pe care o plătim tot noi. Dar, bravo, domnule Bolojan, ați reușit ceva ce puțini guvernanți reușesc: să transformați fiecare criză într-o demonstrație despre cum nu se face treabă. Omul care confundă improvizația cu strategia și tăcerea cu leadership-ul.
Au știut de două luni de zile, doamnelor și domnilor. Două luni au avut la dispoziție, iar tot ce au reușit să facă a fost tăcerea, apoi panica, apoi barje scufundate în ultimul moment — barje care nici măcar nu reușesc să fie scufundate. Felicitări pentru viteza de reacție, domnule prim-ministru Bolojan! La două luni distanță, orice reacție este, de fapt, o întârziere costisitoare, plătită tot de noi.
Dacă aceasta este guvernare tehnocrată, atunci cuvântul și-a pierdut sensul. Cer instituțiilor statului să clarifice responsabilitățile și modul în care s-a gestionat această criză. Televiziunea Poporului solicită investigarea deciziilor luate în această perioadă și stabilirea modului în care s-a ajuns la soluții de avarie improvizate în ultimul moment, în timp ce restul lumii se întreabă cum două state NATO ajung să își rezolve crizele cu barje scufundate în grabă.
Nu vreau demisii tăcute, nu scuze. Vreau anchetă, răspundere, adevăr. Atât.