Ana Maria Păcuraru, jurnalist Realitatea Plus și coordonator al institutului de cercetare INSOMAR, a analizat cel mai recent sondaj privind percepțiile românilor asupra modului în care sunt derulate cheltuielile pentru înarmare. Potrivit analizei, datele indică un nivel ridicat de nemulțumire față de lipsa de transparență a achizițiilor militare, o preferință clară pentru licitații competitive și o presiune politică în creștere generată de neîncrederea în gestionarea fondurilor europene din programul SAFE.
Vorbim de 70% dintre români care consideră că țara merge într-o direcție greșită, față de doar 20% care cred că merge într-o direcție bună. Deci iată că este un nivel de nemulțumire care depășește orice zgomot statistic și arată o presiune reală în societate. Și asta o vedem inclusiv prin grevele de astăzi: greva fermierilor, greva medicilor.
Dar când vine vorba de politica externă și de securitate, iată că românii nu vor să aleagă o tabără specifică, pentru că vedem că doar 18% ar prioritiza relația cu Statele Unite ale Americii, 23% cu Uniunea Europeană, dar peste jumătate — 51% — vor o combinație echilibrată între cei doi parteneri. Deci jumătate din populație respinge ideea unei subordonări exclusive față de o singură entitate, de o singură direcție externă, și cere mai degrabă un echilibru strategic.
Uitându-ne mai departe către programul SAFE, pe care am și adresat această problemă în emisiunea de ieri, prin care România a primit fonduri europene pentru aceste achiziții militare, este bineînțeles cunoscută de 63% dintre respondenți această problemă, deci nu discutăm neapărat despre un subiect de nișă.
Publicul este destul de informat, este atent la ce se întâmplă cu banii aceștia, dar aici începe adevărata problemă. Pentru că atunci când oamenii au fost întrebați despre contractul de aproximativ 5,7 miliarde de euro semnat cu o singură companie germană, Rheinmetall, fără licitație publică, iată că 53% s-au declarat în dezacord total sau parțial, față de doar 20% care sunt de acord într-o formă sau alta.
Iar când sunt întrebați mai departe, direct, dacă preferă un singur furnizor mare sau mai mulți furnizori selectați prin licitație, chiar dacă procesul durează mai mult, 57% aleg licitația competitivă. Deci concluzia cred că este limpede pentru toată lumea: românii nu resping achizițiile militare, dar resping lipsa de transparență din jurul lor. Și aici este cheia.
Și poate cea mai grea cifră din tot sondajul acesta este următoarea: 43% dintre respondenți cred că aceste achiziții militare finanțate din fonduri europene se fac în interesul unor companii sau grupuri de influență și nu în interesul strategic al României, față de doar 31% care cred contrariul. Deci practic aproape jumătate din populație are o percepție de captură, am putea spune, a interesului public în jurul acestor contracte.
În aceeași direcție, 62% dintre români spun că ar prefera ca banii din SAFE să fie folosiți pentru dezvoltarea industriei românești de apărare, chiar dacă livrarea echipamentelor ar fi mai lentă, față de doar 18% care preferă achiziții rapide, gata fabricate. Deci este un semnal clar de dorință pentru reindustrializare, am putea spune, și nu doar pentru cumpărare de arme gata făcute și livrate.
Iar pe fondul acestei neîncrederi generalizate, vedem un procent de 49% dintre români care cred că ar trebui organizate alegeri anticipate, față de 39% care ar respinge această idee. Este un scor strâns, dar arată o presiune politică reală în acest moment, care nu poate fi ignorată. Bineînțeles, acest sondaj nu a fost cules azi, nu a fost cules ieri. Lucrurile sunt în dinamică, se schimbă. Dacă mă întrebați pe mine în acest moment, decalajul, discrepanța între cei care vor alegeri anticipate și cei care nu vor este mult mai mare în momentul de față.
Dar dacă pun cap la cap toate aceste cifre, imaginea care iese este a unui public românesc care nu este nici anti-american, nici anti-european, ci unul care cere un echilibru și, mai ales, transparență. Iar în momentul în care vorbim despre bani publici europeni, despre programul SAFE și despre contracte de miliarde de euro semnate cu o singură companie, fără licitație, încrederea se prăbușește.