Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, i-a îndemnat pe români să aibă încredere, iar încrederea să le genereze speranță, amintind faptul că, în anul 1918, deși totul părea pierdut, la 1 decembrie a avut loc Marea Unire.
„Din fericire, ziua de 1 Decembrie a reuşit până acum, în cei 107 ani trecuţi de la evenimentul petrecut la Alba Iulia, să-i strângă pe români la un loc, să-i însufleţească şi să-i facă să uite de necazuri, ştiţi, cum e vorba aceea a noastră atunci când suntem la ananghie, cele rele să se spele, cele bune să se adune. Măcar astăzi, să ne gândim la lucrurile bune.
E greu, e greu. Văd mulţi români necăjiţi, care nu mai au speranţa binelui, care aşteaptă sărbătorile cu inima strânsă, care se gândesc la medicamentele pe care poate nu le pot lua, care se întristează, dar cred că astăzi, totuşi, în sufletele lor se picură un pic de ambrozie şi nectar în legătură cu viitorul. Vreau să cred că îi putem încuraja şi noi, cei care ştim câte ceva despre evenimentele istorice.
E bine să ne gândim, de pildă, că în anul 1918, păream pierduţi, totul era risipit. La începutul anului, cel puţin atunci când s-a unit Basarabia, la 27 martie, în sufletele multora nu mai era nicio speranţă, ţara era cotropită, Casa Regală, Parlamentul, Guvernul, autorităţile erau refugiate la Iaşi, teritoriul ţării era răşluit,
nu ştiam ce va urma, şi, totuşi, aşa s-au rânduit lucrurile prin voinţa naţională şi prin voinţa lui Dumnezeu, încât la sfârşitul anului 1918, pare că o apoteoză se lăsase asupra României şi românilor, aşa că eu în ziua de astăzi îi îndemn pe români să aibă încredere şi încrederea să le genereze speranţă”, a spus președintele Academiei Române, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.
De asemenea, academicianul Ioan-Aurel Pop a amintit proverbul latin care spune să nu uităm că nimic nu dă natura şi Dumnezeu omului fără foarte multă stăruinţă. „Nu putem aştepta de la alţii să ne vină mântuirea”, a adăugat el.
Președintele Academiei Române, despre ziua de 1 decembrie 1918: „Lumea se strângea spontan, ca un organism care prindea viaţă”
Totodată, preledintele Academiei Române a povestit cum s-a desfășurat ziua de 1 decembrie 1918, începutâ cu o dimineață mult mai friguroasă decât cea din acest an.
„Oamenii se mişcau spre Alba Iulia, independent de faptul că le era frig, pe jos sau cu căruţele, unii renunţaseră la călătoria cu trenul pentru că era o situaţie de nehotărâre şi nu se ştia când vor veni trenurile.
Respiraţia oamenilor, cum zice Lucian Blaga la un moment dat, se întrupa în vizibile cristale pe şoseaua care ducea spre Alba Iulia, scârţâiau prin făgaşele zăpezii căruţele acestea româneşti, buchete de chiote de bucurie şi lumea se strângea spontan, irezistibil, organic, masiv, ca un organism care prindea viaţă.
Şi atunci, cum spuneam, era o foarte mare deznădejde şi ideea că vom înfăptui ceva împreună, adică ideea că ne vom face adăpostul nostru ocrotitor, al tuturor românilor, ne-a însufleţit pe toţi.
Acum n-ar trebui să ne lăsăm pradă tristeţii sau necazurilor, pentru că fără acest adăpost al nostru – ştiţi, aşa cum polonezii au Polonia, ungurii Ungaria, bulgarii Bulgaria şi francezii Franţa, şi noi avem această ţară numită România. Din fericire, ea există încă, e destul de încăpătoare pentru toţi şi nu ar trebui decât să ne-o gospodărim bine, să o aranjăm aşa ca o casă pregătită pentru ceea ce va veni, pregătită pentru oaspeţi.
De aceea, e bine să ne gândim la exemplul acelor ani. Românii atunci aveau o idee extraordinară: ei practicau politica faptului împlinit. Marile puteri erau marile puteri, ele vegheau, ne împiedicau sau ne ajutau, dar românii îşi făceau ceea ce aveau ei de înfăptuit, pe de o parte. Pe de altă parte aveau foarte mare încredere în forţa lor şi nu aşteptau de la marile puteri decât recunoaşterea a ceea ce au făcut”, a spus Ioan-Aurel Pop.