Un raport de specialitate arată că siturile din patrimoniul mondial UNESCO, inclusiv Acropola din capitala Greciei, Atena, și Taj Mahal din Agra, India, sunt tot mai amenințate de pericole referitoare la inundații sau secetă.
Concret, potrivit raportului publicat în urma analizei efectuate de Institutul pentru Resurse Mondiale (WRI) și UNESCO, aproape 73% din siturile din patrimoniul mondial sunt expuse unui risc crescut de pericole legate de apă.
De la Taj Mahal la Mănăstirea regală Santa Maria de Guadalupe, peste 1.100 de situri înscrise au fost evaluate în funcție de patru tipuri de riscuri legate de apă: secetă, stres hidric, inundații fluviale și inundații de coastă.
Folosind platforma Aqueduct a WRI, siturile au fost apoi clasificate în funcție de gravitate, unele confruntându-se cu probleme duble, ce se suprapun.
„Am constatat că 21% dintre situri se confruntau atât cu o problemă de penurie de apă, fie că era vorba de stresul hidric sau de secetă, cât și cu o problemă de inundații, fie că era vorba de inundații fluviale sau de coastă.
(Acest lucru, n.r.) face foarte dificilă gestionarea resurselor de apă din jurul [siturilor] atunci când acestea se confruntă cu ambele extreme”, spune Samantha Kuzma, Aqueduct Data Lead la WRI, pentru Euronews Culture.
Aceste riscuri legate de apă sunt cele mai răspândite în așa-numitele hotspot-uri, unde schimbările din ciclul apei sau creșterea cererii umane se pot combina pentru a crea provocări ecologice extreme, potrivit euronews.com.
65% dintre siturile UNESCO din Uniunea Europeană, vizate de un risc hidrologic sever
Doar la nivelul Uniunii Europene, 65% dintre situri se confruntă cu cel puțin un risc hidrologic sever, punctele critice fiind situate mai ales în Marea Mediterană – în special în Spania și Grecia. Un exemplu notabil este Acropola din Atena, care s-a confruntat atât cu inundații, cât și cu căldură extremă în ultimii ani – aceasta din urmă forțând închideri temporare anul trecut.
„(Situl, n.r.) este afectat de o multitudine de provocări diferite legate de mediu care încep acum să limiteze capacitatea turiștilor de a vizita acel sit. Și dacă turismul este afectat, atunci toate economiile care sunt susținute de turism în jurul acestor situri sunt afectate, iar comunitatea care depinde de aceasta este afectată. Așadar, există aceste efecte reale, tangibile pe care le putem vedea atunci când unul dintre aceste situri este afectat”, a spus Samantha Kuzma.
Pentru a combate această situație, la Acropola din Atena a fost implementat un nou sistem de drenaj pentru a preveni noi inundații, care s-a dovedit a fi de succes până în prezent. Pentru alte situri, însă, soluțiile rămân dificile din cauza lipsei de resurse și de pregătire – dar mai ales a costurilor.
Muzeul Fabricii, care se află într-o moară de mătase din Derby, Marea Britanie, înscrisă în patrimoniul UNESCO, ar fi cheltuit o sumă formată din șase cifre pentru reparații în urma unor inundații grave produse în 2023.
Soluțiile recomandate de WRI
În raportul său, WRI recomandă soluții cum ar fi revitalizarea zonelor umede pentru a capta apele de inundații, adoptarea de politici naționale de conservare pentru a proteja împotriva dezvoltărilor industriale și o ridicare a statutului apei ca bun comun global.
„Cred că pentru a proteja în mod adecvat nu doar aceste situri, ci și comunitățile care le înconjoară, trebuie să gândim mai larg. Trebuie să ne gândim la modul în care putem lucra în cadrul acestor bazine hidrografice (o zonă de teren în care apa se scurge într-un corp de apă, cum ar fi un râu sau un lac) pentru a adopta soluții și a avea bazine hidrografice mai sănătoase și mai reziliente.”, a mai explicat Samantha Kuzma.
Cea de-a 47-a sesiune a Comitetului patrimoniului mondial UNESCO a început duminică la Paris. În timpul evenimentului, reprezentanții a 21 de state părți la Convenție vor analiza rapoartele referitoare la conservarea proprietăților înscrise, precum și noile nominalizări.
Se preconizează că ponderea globală a siturilor din patrimoniul mondial expuse la niveluri ridicate până la extrem de ridicate ale pericolelor legate de apă va crește de la 40 la 44% până în anul 2050.