Într-un mesaj recent, Rareș Bogdan critică politica fiscală a executivului, care, potrivit lui, pune presiune pe antreprenori și populație prin creșteri de taxe și tăieri bugetare fără o strategie clară.
„Să revenim la economia real liberală, altfel ne ducem în cap!”
„Să revenim la economia real liberală, altfel ne ducem în cap!
Premierul României evită cuvântul „criză economică”. Înțeleg de ce. Oficial, două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului înseamnă recesiune tehnică. Iar criza este provocată adesea de șocuri externe, cum a fost în perioada 2008-2009, în timp ce acum, problemele vin din interior. Cotentextul internațional ne-ar ajuta dacă ne-am pricepe să jucăm. Revenind la probleme: creșterea de taxe și tăierile fără logică, cu efect devastator asupra populației și investitorilor. Sper ca Ilie Bolojan să aibă un plan B sau ca planul A să se bazeze pe o strategie bine calculată, pentru că cifrele arată foarte prost. Mă întreb, însă, cum să faci aceleași greșeli și să te aștepți la rezultate diferite? Tăierile și creșterea TVA din 2010, despre care FMI a recunoscut că au fost erori, le repetăm în 2025 și ne felicităm că am salvat economia? Anul trecut, deficitul bugetar a scăzut cu 6 miliarde de lei, sub țintă, iar pentru a atinge în 2026 ținta de 6%, ar trebui reduse 16 miliarde. De unde?? Bazându-se pe tăieri și creșterea TVA, premierul n-a făcut mare brânză. Cum, oare, sfetnicii care îi spuneau fostului premier să nu crească taxele le-au indicat premierului liberal drept soluție? Și tot ei, probabil, afirmă că scăderea consumului este normală. Nu, domnilor! Normalitatea este să ajuți antreprenorii să crească, să le oferi facilități fiscale, să nu-i împingi către munca la negru! Să reduci cota pentru sectoare cu efect de multiplicare (construcții, energie eficientă), să reduci impozite pe contul de investiții ca să ții capitalul în țară, să producă! Un regim mai prietenos pentru firmele mici, scăderea costului muncii, stabilitate și predictibilitate fiscală!
Creșterea taxelor înseamnă nenorocire! Sufoci economia, cea care plătește taxe? Pe cine ajută închiderile de firme – unele deschise de români întorși în țară, care acum își blestemă zilele – dacă încasările scad? Dimpotrivă, trebuie mai multe firme pe piață, deoarece ele înseamnă concurență, iar de aici scad și prețurile. Elementar!!
După un deceniu de creștere, piața imobiliară intră în colaps. Datoriile dezvoltatorilor au ajuns la 35 miliarde lei (dublu față de acum 10 ani), iar stocurile de apartamente nevândute au depășit 10 miliarde. În București, peste 2.300 de dezvoltatori se află în risc major de insolvență. Efectul în cascadă? Devastator!
Economia României nu se va însănătoși decât stimulând inițiativa privată, nu pedepsind-o. Iei 10 piei tot de pe calul care trage? Suntem liberali, economia nu se poate însănătoși decât prin măsuri liberale. Iar cheia este asta: reguli simple, taxe mici, cadru prietenos cu mediul privat. Egal investitori, egal capital, egal încasări.
Deficitul poate scădea fără taxe, este un lucru demonstrat! Malta, Bulgaria, Canada (exemplul clasic, de manual, dar manualul corect, nu cele din care îi citea Eugen Varga lui Stalin). Acest model de guvernare nu este liberal, ci mai degrabă socialist.”, a declarat Rareș Bogdan.
Politicianul susține că măsurile guvernamentale actuale nu stimulează investițiile și antreprenoriatul.
„Dar… văd că un cor de lăudători de profesie încearcă să ne convingă că „e bine că e rău”. Că ar trebui să ne bucurăm, deoarece „se poate și mai rău”. Nu îi enumăr, din decență, și pentru nu a-i supune oprobriului public și rușinii de a da ochii cu vecinii și propria lor familie.
Oamenii sunt speriați și nu mai văd nici măcar luminița de la capătul tunelului lui Ciorbea!
Să revenim la guvernare liberală! Gata cu suprataxarea, suprareglementarea, statul trebuie să facă niște pași înapoi. Lasă-i să respire, domnule! Nu mai forța inflație pentru întreținerea iluziei monetare!
Nu mai anunța tăieri ca să obligi companiile să-și modifice comportamentul! Ai aflat că vine recesiunea și brusc ai anunțat investiții? Păi ce facem aici, construim Canalul Dunăre-Marea Neagră? Hei-rup?
Nu putem continua doar prin antagonizarea societății și găsirea de vinovați de serviciu într-un domeniu sau altul care să devină ținta nemulțumirilor unei populații disperate.
România are nevoie de proiecte mari și de investitori de calibru. Nu de micromanagement, de prea multe ori absurd. Trebuie să atragem în România marile fonduri atât în piața de capital, cât și specializate pe infrastructură, JP Morgan, Blackrock, Meridian, Moubadala, Vanguard si altele. Trebuie invitați în România și discutat și negociat cu ei, aceștia au capacitatea necesară și voința, plus experiența necesară de a se implica în Proiecte Mari. Energia, Agricultura, Resursele Minerale plus marile proiecte de infrastructură, aeroporturi, spitale, școli, căi ferate. România nu joacă deloc cartea independenței energetice și nici atuul unui jucător european în zona de exporturi pe gaz, energie electrică si metale rare. E nevoie să construim coridoare de interconexiune energetică cu țările din regiune, în special Balcani, dar și spre Nordul Europei, plus Ungaria și Austria. Se pare ca deja suntem pierzători și pe oportunitatea reconstrucției Ucrainei și Siriei după războaie. Pe americani, în loc să îi atragem și să îi curtăm și căutăm, îi înjurăm și îi sfidăm. Chiar nu se înțelege că Donald Trump și republicanii conduc încă cel puțin 3 ani cea mai mare economie a lumii și cel mai important generator global de securitate? România nu își permite să joace astăzi doar cartea parteneriatelor europene. Europa este casa noastră, dar ne trebuie și amplitudine!
Politica bazata doar pe “cut cost”, fără investiții și “think big”, e ca bolnavul netratat după operație sau pur și simplu abandonat pe masa de operație. Noi suntem exact în situația în care ne batem în piept că operația a reușit. Dar dacă bolnavul nu supraviețuiește?”, conchide Rareș Bogdan.
Pe termen lung, creșterea taxelor și închiderea firmelor nu aduc beneficii bugetare reale. În opinia lui Rareș Bogdan, politica actuală de „tăieri și austeritate” fără investiții majore echivalează cu abandonarea unui pacient pe masa de operație: operația poate fi reușită, dar dacă nu există tratament ulterior, bolnavul nu supraviețuiește.
