Într-un interviu pentru Kyiv Post, strategul american specializat în spațiul rusesc, Glen Howard, spune că Moscova se implică doar atât cât să evite să fie învinuită, menținându‑și în același timp intacte obiectivele militare și politice.
Planul de pace în 20 de puncte, prezentat recent de președintele Volodimir Zelenski, este promovat în capitalele occidentale ca un progres. În practică însă, funcționează mai degrabă ca un diagnostic – este interpretarea dată de Glen Howard, strateg cu experiență în problematica Rusiei și președinte al Saratoga Foundation, un think‑tank cu sediul la Washington.
Într-un interviu acordat publicației Kyiv Post, Howard a descris planul nu ca pe un progres decisiv, ci ca pe rezultatul unui proces lung de negociere care a clarificat pozițiile – și a scos la iveală cât de mari sunt încă diferențele.
Un plan rescris – dar nu rezolvat
Cadrul revizuit reduce o propunere în 28 de puncte apărută în presă în această toamnă, pe care Kievul și mai multe guverne europene o considerau prea concesivă față de Moscova.
Planul actualizat elimină formulări care ar fi obligat Kievul să se retragă imediat din părți ale regiunii Donețk sau să renunțe oficial la ambițiile de aderare la NATO. De asemenea, evită recunoașterea suveranității ruse asupra teritoriilor ocupate.
Aceste schimbări sunt importante, dar Howard susține că nu modifică esența problemei.
Deși Zelenski a trecut de la respingerea categorică a propunerilor inițiale la o participare prudentă, Howard spune că negocierile au ajuns într-un punct critic.
Momentul ratat de la Miami
Aceste limite au fost vizibile weekendul trecut la Miami, unde administrația Trump sperase discret să organizeze o întâlnire trilaterală între reprezentanți ai SUA, Ucrainei și Rusiei, dar planul nu a reușit.
Howard afirmă că Washingtonul își dorea ca discuțiile să producă un rezultat vizibil – o dovadă că dialogul poate genera progrese.
În schimb, Rusia a refuzat să se întâlnească cu partea ucraineană, alimentând îndoielile privind intențiile Moscovei, chiar dacă aceasta continuă să transmită semnale de deschidere la negocieri. În opinia lui Howard, Rusia „joacă teatru” doar atât cât să evite să fie acuzată de blocaj, fără a accepta condiții care i-ar limita obiectivele militare sau politice.