Pe mesele de Crăciun ale românilor de astăzi se regăsesc preparate variate, de la sarmale și cozonac până la fripturi și deserturi moderne precum tiramisu. În trecut însă, sărbătoarea Nașterii Domnului era însoțită de un desert ritualic, cu o puternică semnificație religioasă, care reprezenta mândria fiecărei gospodării.
Pelincile Domnului, un preparat cu rădăcini adânci în tradiția moldovenească, au fost treptat date uitării, rămânând doar în amintirile celor mai vârstnici și în poveștile transmise din generație în generație. „Pelincile Domnului” sau „scutecele Domnului” erau pregătite în Ajunul Crăciunului, fiind cunoscute și sub numele de julfă sau turte de Ajun, turte subțiri coapte pe plită sau în cuptor, cu o simbolistică aparte.
Pelincile Domnului – desertul sacru al Ajunului
În România de altădată, masa de Crăciun nu era doar o ocazie de belșug, ci o celebrare a credinței și a tradițiilor moștenite. Pe lângă colaci, turte și mâncărurile de post specifice Ajunului, exista un desert aparte, pregătit cu grijă și respect: Pelincile Domnului, cunoscute și ca „scutecele Domnului”.
Acest preparat, întâlnit mai ales în Moldova, era considerat o ofrandă simbolică adusă Nașterii lui Iisus. Turtele subțiri, albe, suprapuse și umplute cu o cremă delicată, aminteau de pânzele în care a fost înfășat Pruncul Sfânt. Pentru gospodine, pregătirea lor nu era o simplă activitate culinară, ci un ritual care începea în Ajun și presupunea răbdare, liniște și respect pentru tradiție. Fiecare etapă avea un rost bine stabilit, iar desertul nu era gustat înainte de colindat. Pelincile erau așezate pe masă ca un semn de binecuvântare și continuitate între generații. În multe sate se credea că o casă în care se pregătesc Pelincile Domnului va fi binecuvântată cu noroc și belșug în anul ce urmează.
Cum se prepară Pelincile Domnului
Baza desertului este un aluat simplu, făcut din făină, apă și sare, din care se coc foi extrem de subțiri, aproape translucide. Aceste turte sunt lăsate la uscat, apoi sunt unse cu o umplutură tradițională numită julfă. În varianta autentică, julfa se obține din semințe de cânepă măcinate și fierte până când capătă consistența unei creme dense, ușor amărui și foarte aromate.
Cânepa era odinioară un ingredient obișnuit în gospodăriile românești, însă astăzi este rară și dificil de procurat. Din acest motiv, puținele gospodine care mai păstrează tradiția au adaptat rețeta, înlocuind julfa cu nucă măcinată, miere, dovleac sau chiar halva, păstrând forma și spiritul desertului, dar ajustându-l la posibilitățile actuale.
Pelincile Domnului se mai pregătesc încă în unele sate moldovenești, în special de către femeile în vârstă, care transmit rețeta ca pe o moștenire prețioasă, menită să păstreze vie o tradiție veche și profund simbolică.