Ajunul Crăciunului este ziua care încheie perioada de post și îi pregătește pe credincioși pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Pe 24 decembrie, românii țin la tradiții, își finalizează pregătirile din case și încearcă să păstreze liniștea care însoțește această zi. Este și momentul în care apar superstiții, obiceiuri vechi și gesturi care, în credința populară, aduc noroc, sănătate și belșug.
Ajunul coincide cu sărbătoarea Sfintei Mucenițe Eugenia, iar mulți credincioși aleg să meargă la biserică pentru rugăciune și binecuvântare. Părintele Cătălin Ștefan a explicat că, deși treburile casnice nu sunt interzise, este bine ca totul să fie pregătit din timp, iar ziua de 24 decembrie să fie cât mai liniștită. Ultimele retușuri se fac până spre ora 17, pentru ca seara să fie dedicată slujbelor și momentelor de familie.
Postul negru nu este obligatoriu, dar unii credincioși îl țin ca formă de pregătire sufletească, fără alimente lichide sau solide până spre ora 18. Este și ocazia de a-i sărbători pe cei care poartă numele Sfintei Eugenia și de a le face urări.
Un moment important al zilei este Vecernia de Ajun, slujbă care marchează apropierea sărbătorii. Rugăciunile, citirile din Scriptură și colindele care se aud în biserici creează atmosfera de reculegere și pregătire pentru Nașterea Domnului.
Masa din Ajun are și ea reguli vechi. Preparatele sunt de post, iar cina se servește după apariția primei stele pe cer, în amintirea Stelei de la Betleem. În unele zone, se pregătesc „Scutecele Domnului”, turte cu nucă sau grâu fiert, alimente simbolice care trimit cu gândul la Pruncul Sfânt.
Colindatul rămâne un obicei viu. „Bună dimineața”, colind scurt întâlnit în special în Transilvania și Moldova, este cântat de copii care merg din casă în casă cu urări. În trecut, primeau mere, nuci sau covrigi, considerate semne de belșug. Azi, recompensa diferă de la o familie la alta.
Tradiția spune că bradul se împodobește în seara de Ajun, pentru noroc și pentru a întâmpina sărbătoarea într-un cadru festiv. Multe familii îl decorează mai devreme, dar semnificația rămâne aceeași, un simbol al luminii și al speranței.