Pilda zilei
Dragostea de frate
Se spune că doi fraţi stăpâneau în Ierusalim porţiunea de teren pe care avea să se clădească templul de mai târziu. Unul era căsătorit, altul nu; cel căsătorit avea mai mulţi copii. Amândoi lucrau acelaşi teren şi la seceriş îşi împărţeau recolta frăţeşte, dar până la treieriş, snopii rămâneau pe câmp. În timpul nopţii, fratele necăsătorit se trezeşte şi se gândeşte: Eu sunt singur şi nu am trebuinţă de prea multe, pe când fratele meu are soţie, are copii, are necazuri… Nu se cuvine să iau recoltă cât şi el. S-a sculat, s-a dus la câmp şi a mutat un număr de snopi în grămada fratelui său.
Fratele căsătorit se trezeşte şi el în miez de noapte şi îşi zice: Fratele meu este singur şi mai necăjit ca mine; el nu are pe nimeni care să-l ajute. Cred că ar fi bine să-i fiu şi lui de ajutor, dându-i ceva mai mult din recoltă. De acord cu soţia, s-a sculat, a mers la câmp şi a mutat un număr de snopi în grămada fratelui. A doua zi fiecare se mira că ambele girezi erau egale. În noaptea următoare au făcut acelaşi lucru, dar a doua zi egalitatea persista. A treia noapte s-au întâlnit pe drum cu snopii în braţe, pentru a-i duce la celălalt. Aşa s-a dezlegat misterul grămezilor egale provenite din dragostea şi bunătatea reciprocă. Pe acest pământ al iubirii s-a clădit templul, casa lui Dumnezeu, casa iubirii, sau, aşa cum va spune Iisus: Casa Tatălui meu (Lc 2, 49).
Sursa: Realitatea Spirituala