Gândul zilei
„Când s-a unit Smerenia cu Înțelepciunea, avem un om complet. Să nu uitați de smerenie. Și fiți cu grijă, diavolul dă mereu târcoale. Mai ales dacă aveți daruri! Nu aveți nevoie de lauda nimănui. Să știți că nu sunt de la voi darurile, tot de la Duhul Sfânt sunt date toate. Stați în smerenie și lăsați Duhul Sfânt în voi și să-l păstrați acolo cu rugăciune curată. Că unde e rugăciune curată și smerenie, Duhul Sfânt lucrează și stă de veghe. Și când vă rugați, să nu aveți gânduri. Să fiți numai voi cu Dumnezeu. Și să nu uitați: nimica sunt eu, nimica am. Totul vine de la Duhul Sfânt. Și să nu judecați, copiii mei, pe nimeni. Că trăim acele vremi. Când nu mai este nevoie să vină Iisus pe pământ, că omul a făcut el judecata de unul singur. Unde e judecată de om, Duhul Sfânt nu mai este.” – Părintele Proclu Nicău
Știai că?
Antifoane se numesc, în cântarea bisericească, acele cântări intercalate printre ecteniile din prima parte a liturghiei catehumenilor; ele reprezintă resturi ale psalmilor 81, 82 şi 94, cântaţi odinioară, în întregime, în această parte a slujbei liturgice; fiind cântaţi în mod antifonic (alternativ) de cele două străni, aceşti psalmi s-au numit psalmi antifonici. Cu timpul, la sfârşitul fiecăruia dintre aceşti psalmi au început să se cânte, ca o încheiere, câte un imn nou. Aceste imne au început să se cânte, mai târziu, ca nişte refrene după fiecare verset ale celor trei psalmi (Ps. 91, 82, 94), ceea ce a atras împuţinarea versetelor cântate, până când s-a ajuns la situaţia de azi, când au rămas în uz numai câte trei versete din fiecare psalm. Prin sec. XV, psalmii antifonici, împreună cu refrenele imnelor celor noi, se cântau la Liturghie la toate sărbătorile; după aceea au rămas în uz numai la Liturghia din zilele de rând (în mănăstiri). La Liturghia din duminici şi sărbătorile sfinţilor ei au fost înlocuiţi cu psalmii numiţi tipici, adică cei luaţi din serviciul numit Tipica (Obedniţa), Ps. 101,145 şi Fericirile. Aceştia se cântau la început în întregime; cu timpul, numărul versurilor cântate s-au redus treptat.
Pilda zilei
Ce dai pentru Dumnezeu?
Doi creştini credincioşi au plecat să strângă milostenii pentru zidirea unei biserici. Mergând prin sate şi oraşe, întâlneau tot felul de oameni. Unii mai buni, alţii mai răi. Unii îi ocărau, alţii îi lăudau. Ajungând la un gospodar cu stare, ei îi cerură obolul. Omul, fiind necredincios, îi alungă. Ei nu se lăsară. Atunci necredinciosul îi luă la bătaie. Fără să crâcnească, cei doi creştini suferiră bătaia, după care se întoarseră din nou la om şi-i ziseră:
– „Acestea au fost pentru noi şi pentru păcatele noastre, dar ce ne dai pentru Dumnezeu?”
Biruit de credinţa lor, necredinciosul le ceru iertare şi le dădu ajutor pentru biserică.
Sursa: Realitatea Spirituala